Există un capăt de drum la-nserare,
Poteca spre ultima îmbrăţişare,
Un ultim sărut şi un zâmbet uitat,
La ultima gară, un ultim oftat...
Există o ultimă oră târzie,
În orice-nceput şi în orice tărie,
Un capăt de fir ce s-a rupt din suman,
O ultimă pagină ruptă din an.
Există o lacrimă tristă din urmă,
Un val din ocean ce la maluri se curmă;
Şi când se încheie sfiosul alint,
Se rupe şi funia tare de-argint.
Există o ultimă pagină scrisă,
O lungă tăcere la vorba cea zisă,
Un cântec de lebădă, ultimul dor,
Când cade găleata de la izvor.
Dar ce fericire, ce sfântă splendoare,
S-ajungem la capăt de drum, la-nserare;
Şi-acolo la ultimii paşi de drumeag,
Sa vina Isus, sa ne-astepte in prag!
